300 |
Scumpa noastră mîngîiere
Ai plecat de pe pămînt
Iar noi plîngem cu durere
Lîngă sfîntul tău mormînt. |
|
301 |
Cînd veți veni la piatra mea
Lăsați o lacrimă pe ea,
Că și eu am fost om bun
Și am vrut să trăiesc mult, mult. |
|
302 |
Sub această sfîntă cruce
În acest tăcut mormînt
Doarme ce-am avut mai dulce
Și mai scump pe-acest pămînt. |
|
303 |
Te iubim,
Te pomenim,
Îți ducem dorul... |
|
304 |
În lacrimi de durere ai rămas
Speranța noastră ce a ars.
Tu sfînt izvor de apă vie,
Plecat devreme-n veșnicie. |
|
305 |
Lovită crud de-o grea întîmplare
Ai dispărut dar n-ai murit
Iar noi vărsînd lacrimi amare
Vom plînge veșnic la mormînt. |
|
306 |
În lacrimi și durere
Alături ești de noi,
Căci scurtă ți-a fost viața
Trăită printre noi. |
|
307 |
Dureroasa e plecarea mea
Dar voia Domnului a fost așa,
Nu vă plîngeți, sus priviți
În nori senini să mă zăriți. |
|
308 |
Plecînd în veșnicie
Ai rămas în amintirea noastră
Ca o mamă bună și bunică iubită. |
|
309 |
În suflet și în gînd
Purtăm durerea ta
Și chipul tău iubit
Nicicînd nu-l vom uita. |
|
310 |
Dragă ți-a fost viața,
Scumpi ți-am fost și noi,
Dar clipa despărțirii
N-a vrut să dea înapoi. |
|
311 |
Chipul drag și înțelepciunea ta
Mereu în suflet vom păstra. |
|
312 |
Cu multă dragoste și durere
Te vom păstra mereu în inimile noastre. |
|
313 |
Vei rămîne veșnic
În inimile noastre. |
|
314 |
Cu lacrimi și profund regret
în inimile noastre după
dragă noastră... |
|
315 |
Mama, chip blînd și drag,
Care ne-ai părăsit,
Te plîng întotdeauna,
Acei ce te-au iubit... |
|
316 |
...Precum lumina vie
Din zările albastre
Ești vie tu de-a pururi
În sufletele noastre. |
|
317 |
Sub această cruce grea
Doarme scumpa mama mea. |
|
318 |
Plecată-n veșnicie
Continui să trăiești
În suflet și în cuget
În cei ce te iubesc. |
|
319 |
Să te uităm ne este greu
Să te întoarcem nu putem... |
|
320 |
Tu, izvor zbuciumat de apă vie,
Prea devreme ai plecat în veșnicie,
În lacrimi de jăratic ne-ai rămas
Speranța noastră ce a ars. |
|
321 |
Cînd a fost mai dragă viața
Să trăiești pe-acest pămînt
Moartea crudă, nemiloasă
Te închide în mormînt. |
|
322 |
Scurtă ți-a fost viața
pe acest pămînt,
Trei crini în floare
au rămas plîngînd,
Să te uităm ne este greu
Să te întoarcem nu putem. |
|
323 |
În inimile și memoria
Celor ce te-au cunoscut
Ai rămas scumpă și neuitată... |
|
324 |
Ai lăsat urme adînci
În sufletele noastre. |
|
325 |
Devreme te-ai stins
Și-mi pare trist în lume,
Printre cei vii și-acum
Te căutăm oriunde. |
|
326 |
Amintriri frumoase ne-ai lăsat
Dar lacrimi multe am vărsat. |
|
327 |
Plecînd acolo de unde nu se-întorc,
Nu ne-ai lăsat decît un mormânt de amintiri
Care se lasă înviate doar în acest loc...
Și-aici ne-ajuți, obișnuindu-ne...La cimitir... |
|
328 |
Mereu te vei afla cu noi,
Mereu te vom purta în gînd.
A noastre inimi bat spre tine
Ne-ai părăsit făr-un cuvînt. |
|
329 |
Aș fi vrut să mai trăiesc
Și să mai îmbătrînesc
Cu copii, nepoți și soț.
Soarta așa mi-a fost lăsată
Să nu fim mult laolaltă. |
|
331 |
Dormi în pace,
Dragă mamă,
C-ai trăit cam zbuciumat,
Și puţin în a ta soartă,
Pe pămînt ţi-a sămanat. |
|
332 |
În memorie vei fi
Și mereu te vom iubi. |
|
333 |
Tare am murit cu greu
Tot cu voi în gîndul meu,
Lui Dumnezeu vă rugați
De el să fiți ajutați
Pe mine să nu mă uitați,
Veniți la mormîntul meu
Cînd va fi pe suflet greu. |
|
334 |
Cît de mult de al nostru
A plecat cu tine,
Cît de mult de al tău
A rămas cu noi. |
|
335 |
Pe tine, moarte, nu te mai salut,
L-ai urmarit, vicleana ca o spână,
Dar ai luat ce-ntrânsul este lut,
Iar ce e foc ți-a lunecat din mână. |
|
336 |
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, și nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmarește încă. |
|
337 |
De-am fi fost zei,
Ți-am fi dat viaţa!
Noi nici nu știm,
Spre ce meleaguri ai plecat,
Vei fi o lacrima ce curge
Pe obrazul nostru-ndurerat,
Vei fi mereu icoana sfintă
De rugaciune și nchinat... |
|
338 |
Trecător, oprește-ţi pasul
Și privește către mine,
Căci și eu am fost odată
Trup și suflet ca și tine. |
|
339 |
Nu mă căutaţi aici
Ci în inimile voastre. |
|
340 |
Eşti atît de aproape
Și totuşi atît de departe... |
|
341 |
Ai plecat din casa noastră
Fără a spune un cuvînt
Ai lăsat durere-n suflet
Cît trăim pe-acest pămînt. |
|
342 |
Respect și profundă recunoștinţă
Pentru scumpa noastră ...
Te-am iubit și ne lipsești enorm. |
|
343 |
Prea iute, prea de timpuriu
Ai mers pe drumul de tăcere
Pentru cei dragi ești veșnic viu
Iubirea crește din durere. |
|
344 |
Ai fost precum un soare ce-a apus.
… Să fii strălucitor acolo sus ! |
|
345 |
Să te iubim a fost ușor,
Să te uităm este imposibil ! |
|
346 |
De cîte ori venim
În casa ta de piatră
Tu nu ne ieși măicuță-n
prag ca altă dată. |
|
347 |
Curgeți lacrimi, curgeți, curgeți,
Doar atît a mai rămas,
Jalea și durerea-n suflet
Lacrimile pe obraz! |
|
348 |
Dormi în pace, Dragă Mamă,
Al nostru dor îți dăruim
Și pentru tot îți mulțumim!
|
|
349 |
Cuvintele nu pot exprima,
Iar Timpul nu poate șterge
Durerea din sufletele noastre...
|
|
350 |
Nimeni și nimic nu va șterge din sufletele noastre
Inegalabila ta atenție, grija, dragoste și bunătate.
Sfaturile și îndemnurile tale,
Mereu ne vor fi călăuză în viață.
|
|
351 |
Scumpa și blînda noastră bunică,
Ai fost mîngîerea noastră,
Pe veci ramâi în inimile noastre!!!
|
|
352 |
Timpul trece, lăsînd în urma lui
un Strigăt de Regret,
o Mare Durere și un Gol Imens...
|
|
353 |
Scurtă îmi fu viața pe acest pamînt,
Dar acum din ceruri vă veghez zâmbind...
Ca un crin de vară frumos înflorit...
În puterea vieții, eu v-am părăsit... |
|
354 |
Odihnește în pace,
Comoara familiei noastre!
|
|
355 |
Cea mai mare durere
Este a ta tăcere.
|
|
356 |
O mama, dulce mama
Atunci cînd ai plecat
Durere și tristețe
În suflet ne-ai lăsat. |
|
357 |
N-am vrut să pleci
De lîngă noi
Să pleci în neființă,
Am vrea să fiu iar printre noi,
Dar nu e cu putința.
|
|
358 |
Te vom păstra în suflet
Te vom iubi mereu. |
|
359 |
Mereu te vom avea alături
Mereu te vom purta în gînd. |
|
360 |
Te-ai stins frumoasă floare
În plină tinerețe
Lăsînd în inimile noastre
Durere, lacrimi și tristețe.
|
|
361 |
O viață de om,
Trăită cu demnitate.
Veșnica amintire.
|
|
362 |
În semn de omagiu
Și înveșnicirea memoriei.
Din partea ... |
|
363 |
Îți ducem dorul,
Vei rămîne veșnic
În inimile noastre.
|
|
364 |
Cu dragoste și dor
În suflet te purtăm
Și amintiri frumoase
În inimă păstrăm. |
|
365 |
Te-ai dus prea repede
Pe căile tăcerii
Și ne-ai lăsat în suflet
Tristețe și durere. |
|
366 |
Scumpa noastră mîngîiere
Ai plecat de pe pămînt
Noi te plîngem cu durere
Te purtăm veșnic în gînd. |
|
367 |
Venim dar tu nu ne întîlnești acasă
Și-un dor greu sufletul ne-apasă
Ești viu în suflet și în gînd
Și lacrimi curg pe-al tău mormînt. |
|
368 |
Ai plecat din viața
Dar nu din inimile noastre. |
|
369 |
Sub această piatră sfîntă
În acest tăcut mormînt
Odihnește scumpa Mamă
Ce mi-a dat viața pe pămînt. |
|
370 |
Devreme te-ai stins
Și-i prea trist în lume
Printre cei vii și acum
Te căutăm oriunde... |
|
371 |
Fie ca Dumnezeu
Să te odihnească în pace. |
|
372 |
Ca o lumină veșnică arzînd
Nemuritor vei fi
În suflet și în gînd. |
|
373 |
Ne-ai fost prea scump în viață
Prin moarte ne-ai lăsat
O rană adâncă-n suflet
Ce nu-i de vindecat. |
|
374 |
Atît de repede-ai plecat
Pe cale neîntoarsă
Și ai lăsat neprihănit
Doar chipul tău pe masă... |
|
375 |
Degrabă ai plecat
Regrete ne-ai lăsat
Chiar dacă rar venim
Din suflet te iubim.
|
|
376 |
Ești veșnic vie în inimile noastre. |
|
377 |
Poate așa mi-a fost destinul
Mie odihnă, vouă chinul,
Mie raiul, cerul sfînt,
Vouă lacrimi pe pămînt.
|
|
378 |
Voi nu tînjiți plecarea mea
Că nu-s plecat departe,
Mai sunt pe-aici pe-alăturea
Doar dincolo de moarte. |
|
379 |
Veșnica amintire. |
|
380 |
Te vom purta mereu în gând
Și nu te vom uita nicicând. |
|
381 |
Suflet bun și prețuit
Prea repede ne-ai părăsit,
Ai fost chemat de Dumnezeu,
Dar noi îți ducem dorul tău
Și te vom iubi mereu. |
|